- rãzbubuí
- vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. rãzbúbuie, imperf. 3 sg. rãzbubuiá
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rãzbubuí
Look at other dictionaries:
răzbubui — RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz + bubui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBUBUÍ… … Dicționar Român
răzbubuire — RĂZBUBUÍRE, răzbubuiri, s.f. Acţiunea de a răzbubui şi rezultatul ei. – v. răzbubui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răzbubuíre s. f., g. d. art. răzbubuírii; pl. răzbubuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
răzbubuit — RĂZBUBUÍT, Ă, răzbubuiţi, te, adj. (Despre surse de zgomot) Care bubuie tare, care mugeşte, clocoteşte etc. – v. răzbubui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răzbubuít s. n., pl. răzbubuíturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
